Divorțul și miturile sale
✦ Mitul custodiei exclusive
Conform Codului Civil, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, aceasta fiind regula pentru ocrotirea interesului superior al minorului.
Noua legislație in materia dreptului familiei, în viziunea Noului Cod Civil, fundamentează toată conduita instanțelor de judecată în jurul unui nou deziderat, protejat de legislația europeană, respectiv interesul superior al minorului.
Din acest motiv, desfacerea căsătoriei, fie că este la notar, fie că este în instanță, va avea în vedere, dacă sunt implicați și copii minori, urmatoarele aspecte:
• exercitarea autorității parintești (în comun, ca regulă și exclusiv doar excepțional);
• stabilirea domiciliului minorului la unul dintre părinți;
• stabilirea programului de vizită, pentru ca minorul sa aibă legături personale cu ambii părinți;
• fixarea pensiei de întreținere (ca un procent din venitul net al parintelui care urmează să o plăteasca);
• agrearea numelui soților după căsătorie.
În jurisprudența instanțele s-au reținut urmatoarele aspecte cu privire la exercitarea în comun a autorității părintești:
Noul Cod Civil, prin dispoziţiile art. 397, consacră regula potrivit căreia, după divorţ autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, încredinţarea minorului unuia dintre părinţi putându-se dispune cu titlu de excepţie pentru motive întemeiate, potrivit dispoziţiilor art. 398 Cod civil.
Ce motive NU se încadrează la excepții de la exercitarea în comun a autorității părintești
Situațiile când se poate dispune exercitarea autorității părintești în mod exclusiv, de către un singur părinte
O dovadă în plus care ajută în astfel de situații este și existența acordului scris, la notar al celuilalt părinte, în sensul încredințării exclusive. Atenție însă la o confuzie comună pe care o întâlnesc în practică!! Notarii NU vor putea dispune exercitarea exclusivă a autorității părintești chiar dacă există un acord al părinților în acest sens. Numai instanțele judecătorești au această prerogativă, luând în considerare interesul superior al copilului.
Ce ar putea să rețină notarii ar fi eventual o declarație de acord a celuilalt părinte în sensul că acceptă ca deciziile privind grădinița/școala/demersurile medicale să fie încredințate părintelui la care minorul are domiciliul. Cu toate acestea, există și drepturi asupra cărora nu se poate dispune sau pentru care nu se acceptă decât împuterniciri speciale – pentru fiecare situație determinată și nu o procură general valabilă. Prin urmare, toate situațiile se vor analiza în particular, luând în calcul tipicitatea fiecărei spețe.
Mituri despre divorț care fac rău și care impiedică multe persoane să divorțele
Un alt subiect sensibil pe care am dorit de mult să îl abordez și lămuresc vizează falsele mituri despre divorț, prin raportare la condiția femeilor abuzate.
✦ Dacă mama, supusă abuzurilor, ea personal sau împreună cu minorul/minorii, alege să plece din locuință, atunci va fi acuzată de părăsire de domiciliu
FALS!!! NU există această ficțiune denumită părăsire de domiciliu. Respectiva pseudo instituție juridică (pentru că nu este reglementată juridic) pornește dintr-o interpretare eronată a prevederilor legale ce reglementează abandonul de familie. Doar că aceste situații nu au deloc legătură cu plecarea mamei din locuința unde are domiciliul împreună cu soțul, când aceasta este abuzată fizic sau psihic. Pentru o usoară înțelegere a oricăror situații trebuie să vă raportați mereu la interesul superior al minorului. Ce îi este favorabil minorului? Să asiste la certuri între părinți urmate sau nu de violențe fizice sau verbale sau să plece din acest mediu nociv? Ce este mai traumatizant pentru copil? Să rămână în domiciliu deși este expus unor astfel de violențe/amenințări/bătăi sau să plece împreuna cu mama într-o nouă locuință (la bunici sau într-o altă locuință închiriată sau achiziționată pentru ruperea mamei și a copilului din acest mediu toxic)?
Nu voi oferi un raspuns general valabil pentru că nu există. Fiecare speță este unică și ați fi uimiți câte mame aleg să plece din țară lăsând copii mici (de 2-3 ani) în grija tatălui, fără să mai răspundă la telefon. Nici nu doresc să arunc cu pietre în părinți (mame/tați) pentru că am văzut ambele laturi nocive – și mama și tatăl toxic și deși poate aspectele de violență contra femeilor sunt mai mediatizate există numeroase cazuri de mame absente sau toxice.
Cel mai important este copilul și interesul lui superior și necesitatea de a crește în cel mai bun mediu pentru o dezvoltare socio-afectivă optimă.
Vreau să lămuresc puțin de unde pleacă această confuzie voi explica și ce este abandonul de familie.
Abandonul de familie este o infracțiune reglementată de Codul Penal, ce presupune:
„Săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale; b) neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației de întreținere prevăzute de lege; c) neplata, cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească”.
Prin urmare, faptul că mama alege să plece nu are nicio legătură cu această infracțiune pentru că nu lasă fără ajutor copilul, nu îl supune la suferințe etc. Când e cel mai des întâlnită în practică această infracțiune pesepsită și cu închisoarea? Atunci când unul din părinți nu își îndeplinește obligația de plată a pensiei de întreținere, timp de 3 luni și există o hotărâre judecătorească în acest sens.
Prin urmare, încurajez toate femeile abuzate să ia măsuri pentru ele și pentru copiii lor. Nu va condamna nicio instanță plecarea mamei, împreună cu minorul/minorii pentru a se proteja sau a evada dintr-un mediu toxic pentru copil/mamă, umbrit de violențe/amenințări/suferințe.
Se poate obține și sprijinul autorităților – ordin de restricție, dacă sunt îndeplinite condițiile, eliberat atât de poliție (pentru 5 zile) și în continuare de către instanță. În plus, pentru vătămări, violențe se pot obține certificale medico-legale de la doctorii de familie sau INML, chiar examinări ale medicilor eliberate de spitale, clinici private, consemnate în scris, formula sesizări și plângeri la poliție, urmând să ajute și în etapa divorțului ca probe valoroase.
Pentru copii, dacă sunt expuși la violente, se pot obține rapoarte de examinare emise de psihoterapeuți sau psihiatrii, în funcție de cât este minorul de afectat.
✦ Dacă soția nu are serviciu (fie că alegerea îi aparține ei sau soțului) nu va primi în caz de divorț și partaj jumătate din bunuri (FALS!!!)
Sunt multe situații când tinerele mame aleg să se dedice copiilor în exclusivitate mai ales când soțul are un serviciu stabil și bănos. Ulterior, apar abuzuri față de femei din partea soților care încearcă să le mențină în acest cerc vicios, sau de ce nu, există și femei care preferă să nu revină la muncă după CIC, ocupându-se de familie, dar acest lucru nu se materializează într-o cotă redusă la divorț.
Principiul împărțelii după divorț este în continuare partajarea 50/50 a bunurilor, în cazul în care regimul ales la căsătorie a fost cel al comunității de bunuri. Prezumția poate fi răsturnată în mod evident prin probatoriul administrat de soț, însă de cele mai multe ori ea rămâne valabilă pentru că sunt reținute în favoarea femeii și aportul ei în gospodărie și creșterea copiilor.
Prin urmare, faptul că mama s-a îngrijit de copii şi de gospodărie poate fi apreciat ca o contribuţie egală la valoarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Comunitatea de bunuri din timpul căsătoriei este un regim matrimonial legal şi obligatoriu, o măsură de ocrotire a intereselor comune ale soţilor şi, deci ale familiei însăşi, înfăţişându-se ca un reflex, pe plan patrimonial, al unităţii de interese care stă la baza familiei, susceptibil să stimuleze spiritul de solidaritate, care trebuie să călăuzească rezolvarea problemelor pe care le ridică între soţi uniunea căsniciei.
Pe de altă parte, Constituția României și Noul Cod Civil consacră expres principiul egalităţii femeii cu bărbatul, recunoscut şi ca fundament al relaţiilor patrimoniale dintre soţi, care administrează, folosesc şi dispun împreună de bunurile comune.
Totodată, raporturile patrimoniale dintre soţi sunt o consecinţă a relaţiilor lor personale, izvorâte din căsătorie, fiind subordonate finalizării acestora din urmă, întemeiate pe sprijin şi afecţiune reciprocă.
Astfel, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt considerate comune, presupunându-se că ambii soţi au avut o contribuţie la această dobândire, care poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soţi, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de femeie în gospodărie şi pentru creşterea copiilor şi care, nu este întotdeauna egală, astfel încât o împărţire echitabilă a bunurilor comune trebuie să reflecte contribuţia personală prestată de fiecare din soţi.
Prin urmare, conform jurisprudenței instanțelor, regula este că munca femeii depusă în gospodărie şi pentru educarea copiilor, se circumscrie noţiunii de „contribuţie la cheltuielile căsătoriei”. Această contribuţie constă nu numai în aporturi băneşti şi mijloacele materiale, ci şi în munca prestată efectiv în cadrul familiei. Regulile de morală ridică munca femeii depusă în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, la nivelul oricărei alte munci, căci munca fiecărei persoane, oriunde ar fi prestată, este demnă de aceeaşi preţuire.
Există evident și excepții, motiv pentru care fiecare speță va fi analizată ca un caz unic, cu patricularități ce pot răsturna prezumția comunității de bunuri, dar mamele nu trebuie să se teamă că munca lor nu va fi valorizată.
Din punctul meu de vedere este mai dificil pentru mamele abuzate să ia decizia să plece și să încerce reintegrarea în viața socială – să se mute într-o nouă locuință și să suporte cheltuielile, să își găsească un mijloc stabil de întreținere pentru ele și copil și nu ca ar putea să NU obțină jumătate din bunuri la partaj.
În toate aceste etape, un avocat bun și mai ales uman, vă poate sprijini și sfătui, alături de un psiholog, pentru partea de consiliere afectivă și sprijin în sensul la a nu reveni în mediul nociv de unde persoanele abuzate au plecat.
Din pacate, multe mame cedeaza presiunilor soțului (psihice/materiale) sau chiar presiunilor sociale și revin în mediul toxic de unde au fugit, de teama eșecului sau lipsei unei stabilități materiale, ignorând sfaturile specialiștilor.
Abordarea mea este de fiecare dată orientată către binele copiilor, interesul lor superior și minimizarea oricăror situații care generează traume.
Când vorbim despre divorț, soții sunt orbiți de răzbunare iar copiii ajung armele lor. Acuzarea și șicanarea celuilalt soț, nu sunt abordări sănătoase și câștigătoare. Personal, dacă e ceva de salvat în căsătoria respectivă, recomand această cale, deși ca avocat aș avea mai multi bani de câștigat sfătuind partea să divorțeze.
În încheiere, insist că mai târziu poate fi totuși prea târziu și că lupta trebuie dusă in special pentru ruperea copilului expus unor traume greu de depășit când acesta va deveni la randul lui adult. Așa că luptați pentru voi și pentru copiii voștri și cu siguranță veți reuși să depășiți toate aparentele piedici.
Divorțul poate fi de multe ori un nou început pentru întreaga familie, care deși separată, devine mai unită ca oricând, intrucât dispar motivele neînțelegerilor și rupturilor între soți. Totodată, parinții aleg să lupte mai mult pentru copii și fac super echipa pentru aceștia. In plus, ușor, ușor, rănile se vindecă și apare un nou echilibru între toți membrii familiei, echilibru foarte dificil de obținut atunci cand exista tensiuni și disponibilitate redusă pentru psihoterapie sau atunci cand nu mai există relații afective între soți.
Pentru victimele violentei domestice mentionam o serie de informatii utile si organizatii care sprijina femeile aflate in impas:
https://anes.gov.ro/call-center/
Linie telefonică gratuită pentru ajutor specializat 0800 500 333 HELPLINE cu număr unic la nivel național destinat victimelor violenței domestice
https://www.asociatia-anais.ro/despre-anais
https://ardom.ro/proiecte/stop-violentei
https://casaioana.org/
http://www.fundatiasensiblu.ro/programe/program-casa-blu/programul-casa-blu/ https://www.womensaid.ie/ro/nationalfreepho4.html
https://centrulfilia.ro/
https://ot.politiaromana.ro/files/userfiles/IPJ_OLT/Prevenire/violenta_in_familie.pdf
Ai o intrebare referitoare la divort/partaj/custodie?