Te confrunti cu un caz de malpraxis medical? Afla ce trebuie sa faci!

MALPRAXISUL MEDICAL – SCURT GHID

Potrivit dispoziţiilor art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „malpraxisul” este definit ca fiind „eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice„. Putem deci spune faptul că „eroarea medicală” are un conţinut complex, care nu se limitează la „neglijenţa profesională”, raportată strict la termenul de „eroare”, ci se raportează la fapta prejudicioasă săvârşită cu voie sau nu, determinată de imprudenţă, lipsă de diligenţă ori slabă calificare, în legătură, cu actul medical.

Fapta ilicită este circumstanţiată și ea de dispoziţiile Legii speciale, nr. 95/2006, care face vorbire despre: „acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament” – art. 653 alin. (2); „nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale” – art. 653 alin. (3); „depăşirea limitelor competenţei” – art. 653 alin. (4).

Aşadar, personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile cauzate din eroare prin acte individuale săvârşite în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic şi tratament, indiferent că eroarea a fost produsă din neglijenţă, imprudenţă sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii.

Scopul profesiei de medic este menţionat în art. 374 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 fiind acela de „…asigurare a stării de sănătate prin prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea, menţinerea şi recuperarea sănătăţii individului şi a colectivităţii”, numai în condiţiile în care „deciziile şi hotărârile cu caracter medical sunt luate „avându-se în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptabile, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii şi deontologiei medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică”.

Prin urmare, „Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege. (2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii şi al ştiinţei”.

În consecință, personalul medical răspunde pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea îndatoririlor prevăzute de lege privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării medicale.

În conformitate cu art. 655 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 se prevede expres faptul că unităţile sanitare, publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, dispune, în art. 666, cu valoare de principiu, că, în acordarea asistenţei medicale/îngrijirilor de sănătate, personalul medical are obligaţia aplicării standardelor terapeutice stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional, sau, în lipsa acestora, a standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective.

Mai mult, Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România, la art. 8, reglementează în mod expres că „Medicul îşi va dedica întreaga ştiinţă şi pricepere interesului pacientului său şi va depune toată diligenţa pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanţii în raport cu condiţiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit”.

În practica instanțelor, s-a reținut faptul că, constituie erori medicale, calificate ca malpraxis:

– întârzierea în stabilirea diagnosticului, reprezentând o conduită culpabilă a medicului, dacă prin această conduită cauzează un prejudiciu pacientului său;

– omisiunea de a realiza anumite examinări complementare care se impuneau, inclusiv în situaţiile de urgenţă;

– existenţa unui interval de timp prea îndelungat între două examinări, dacă a determinat stabilirea cu întârziere a diagnosticului, permiţând avansarea stadiului bolii;

– eroarea în alegerea terapiei – reprezintă responsabilitatea medicului în alegerea terapeutică. Aceasta trebuie sa fie conformă cu datele dobândite ale ştiinţei;

– eroarea în alegerea tratamentului – eroarea de prescripţie medicală, de posologie (dozaj) şi de durată a tratamentului. Prescrierea unui medicament trebuie să fie însoţită de cunoaşterea dosarului medical al pacientului (prevenţia alergiilor), de informare din partea medicului cu privire la istoricul prescripţiilor medicale (prescrierea unui medicament în prezenţa unei contraindicaţii la medicamentul prescris sau apariţia unor efecte secundare pe care medicul trebuia să le prevadă faţă de patologia pacientului).

În ceea ce priveşte principiul proporţionalităţii răspunderii, acesta este reglementat de art. 654 alin. (1) din lege, care prevede că: „Toate persoanele implicate în actul medical vor răspunde proporţional cu gradul de vinovăţie al fiecăruia”. Prin urmare, există, ca regulă, o acțiune solidară, conjugată, a spitalului, ca furnizor de servicii medicale și a medicilor, respectiv personalului medical implicat în producerea faptei ilicite. Răspunderea se va particulariza în fiecare speță în mod distinct și unic cu excluderea sau nu a spitalului.

Prin urmare, astfel cum s-a arătat în doctrina juridică, termenul de malpraxis (malpractice, malpractica) defineşte generic un comportament neglijent sau incompetent al unei persoane, în exercitarea profesiunii sale, prin care cauzează un „rău” (neajunsuri, disconfort) constând în producerea unui risc neacceptabil de prejudiciere a altei persoane, beneficiara unei prestaţii, în domeniul medical, „malpraxisul” se raportează la neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către medic a îndatoririlor profesionale care au avut drept consecinţă vătămarea integrităţii corporale a pacientului sau chiar moartea acestuia şi, implicit, cauzarea de prejudicii de natură patrimonială sau nepatrimonială.

Conduita medicului este inferioară standardelor de competenţă şi pricepere specifice acestei profesiuni riscante, unanim acceptate ştiinţific. Lipsa acestuia de profesionalism, demonstrată prin erori de diagnostic, de tehnică sau raţionament medical, constituie cauza producerii de prejudicii materiale şi morale, care antrenează răspunderea sa.

Căile de urmat în situația în care sunteți victima unui caz de malpraxis sunt, ca regulă, următoarele: (i) plângere la Colegiul Medicilor; (ii) acțiune în fața instanţei – în prezent fiind competent tribunalul, ca primă instanță; (iii) plângere penală, dacă intervine și răspunderea penală, pentru situații de vătămări corporale, fapte soldate cu decesul pacientului etc.

Despagubiri malpraxis medical

Calea urmată pentru obținerea unor despăgubiri se va alege mereu înțelept, cu mențiunea că o respingere a plângerii greșit întemeiate în fapt sau în drept în fața Colegiului Medicilor, lipsa documentației sau fundamentării corecte a speței, pot conduce la o respingere de plano sau pe fond, deși exista un caz solid ce putea fi admis în fața instanţei. Nu trebuie ignorat faptul că avem în prezent o instanță experimentată competentă pentru cazuri de malpraxis, o taxă judiciară de timbru redusă valoric (ca regulă de 100 lei), indiferent de valoarea daunelor morale pretinse – 10.000 Euro sau 300.000 Euro, cu titlu de exemplu.

Pentru situații specifice din București, recomandăm colaborarea cu un avocat malpraxis în București pentru o abordare locală și adaptată la legislația specifică.

Acest ghid vizează să ofere o înțelegere clară și accesibilă a malpraxisului medical în România, subliniind importanța cunoașterii drepturilor și a acțiunilor corecte în situații de încălcare a acestora.

Așadar, nu rămâneți pasivi! Luptați pentru drepturile voastre ca pacienți, dacă aceste drepturi v-au fost încălcate.

Pe de altă parte, cântăriți faptele în mod rațional și obiectiv, discutați cu un avocat specializat pe malpraxis medical, pentru a formula o plângere/acțiune în mod corect și complet, pentru motive temeinice, fără a uza de acest demers în mod șicanatoriu.

Din altă perspectivă, în calitate de avocați reprezentând medici și spitale, este important să subliniem că unele situații sunt înțelese greșit de către pacienți, iar adevărul poate fi distorsionat și prezentat în mod eronat. În paralel, am susținut și cazuri grave pentru pacienți, acei oameni care aleg să lupte pentru drepturile lor și pentru un sistem medical sănătos. Ne-am angajat în apărarea prestării serviciilor medicale cu diligenta și devotamentul unor medici care își iubesc profesia și respectă cu strictețe drepturile pacientului și obligațiile lor profesionale.

De asemenea, considerăm că dreptul medical ar trebui să fie înălțat la rangul de ramură distinctă în țara noastră, iar sistemul medical ar trebui să fie dezvoltat pentru a susține consolidarea unor spitale în care etica și profesionalismul sunt norme fundamentale.