GHID practic privind Bullying-ul si Cyberbullying-ul, dintr-o perspectivă juridică
Remedii prevăzute de lege, pentru combaterea fenomenului în școli, dar și în mediul privat
Fenomenul de bullying și cyberbullying este din ce în ce mai des întâlnit atât în școli, cât și în mediul privat, agresorii fiind deopotrivă elevi și profesori.
Proiectul de voluntariat Fii avocat în școala ta!, în cadrul căruia predau ore de educație juridică, în ciclul gimnazial, mi-a demonstrat că fenomenul de bullying este cât se poate de real. În plus, bullyingul este greu de gestionat de profesori, uneori și din cauza pasivității părinților, prea ancorați în problemele cotidiene.
Mai mult, sunt situații când problemele copiilor sunt ignorate în etapele incipiente și se acționează când incidentele devin grave – soldându-se cu apeluri la 112, internări, lovituri grave, infirmități.
Ce este și mai trist este că, în momentul în care agresorul este un cadru didactic, părinții se tem să discute cu directorul școlii sau cu un avocat cu experiență pe bullying, pentru îndrumare, atunci când sunt ignorați de director. Astfel, se perpetuează o falsă ”superioritate”, mai ales în rândul profesorilor ”cu renume”, o conivență abuzivă între profesorii prieteni, care pot acționa împreună, dar și sentimentul de neputință al părintelui. În acest context, părintele crede că nu se poate face nimic, iar cadrul didactic își construiește un ego ridicat și mai multă putere, în acțiunile abuzive, pentru că scapă nesancționat/nu suportă nicio consecință.
În continuare, vom identifica tipurile de bullying, dar și căile de urmat, sancțiunile, remediile conferite de lege, pentru a nu exista un impact negativ asupra copiilor.
Cyberbullyingul (agresiunea cibernetică), cea mai des întâlnită formă de bullying din prezent, în rândul copiilor este tratat cu amuzament de elevi, care apreciază că este la modă să postezi pe tiktok, indiferent că obiectul postării este un coleg, care nu dorește să apară public, în ipostazele surprinse. Cyberbullying-ul este astfel semnificativ legat de delincvenţă şi interiorizarea unor forme de devianţă precum auto-vătămarea intenţionată şi ideea suicidară. Pentru a înţelege ce reprezintă cyberbullingul, în esenţă, este necesar mai întâi a explica ce reprezintă însuşi bullying-ul, astfel va fi mai uşor de determinat care este rădăcina problemei, cyberbullying-ul nefiind altceva decât o formă a bullying-ului, desigur, cu trăsături specifice.
Fenomenul de „bullying” reprezintă orice lezare fizică, verbală şi socială, având efecte devastatoare atât asupra psihicului unui copil sau adolescent, cât şi asupra unei persoane adulte. Acesta îmbracă forma agresiunilor directe sau indirecte, excluderi, farse cu caracter denigrator, umilitor sau intimidant. Pentru ca un abuz fizic sau emoţional să fie considerat ca aparţinând fenomenului de bullying, acesta trebuie să prezinte câteva caracteristici, şi anume: să fie intenţionat, să fie consecvent sau altfel spus să aibă caracter repetitiv şi să există o inegalitate clară între forţe, agresorul considerându- se superior victimei, adică având capacitatea de a o domina.
În legislația din România, violenţa psihologică – bullying este descrisă ca fiind acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale.
Violenţa fizică se realizează prin atingeri/contacte fizice dureroase, exercitate de un preşcolar/elev asupra unui alt copil sau grup de copii, intimidare fizică îndreptată asupra victimei, distrugerea unor bunuri personale care aparţin victimei. Formele posibile de manifestare întâlnite cel mai des sunt: împins, trasul de păr, răsucirea braţelor, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri cu pumnul, cu palma sau cu piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereţi, utilizarea unor obiecte ca arme etc.
Violenţa psihologică, cibernetică sau cyberbullyingul constă în acţiuni care se realizează prin intermediul reţelelor de internet, calculator, tabletă, telefon mobil şi poate cuprinde elemente de hărţuire online, alături de un conţinut ilegal şi/sau ofensator care se referă la orice comportament mediat de tehnologie, identificat în spaţiul de social-media, website-uri, mesagerie. Această formă de violenţă nu se limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu un conţinut abuziv/jignitor/ofensator, aceasta însemnând, de asemenea, şi excluderea deliberată/marginalizarea unui copil în spaţiul online, spargerea unei parole de cont personal de e-mail, derulate pe grupuri şi reţele de socializare online sau prin alte forme de comunicare electronică online.
Pentru particularizarea formelor de cyberbullying, programul inițiat de Kaspersky, pentru siguranța copiilor pe internet, ,,Kids safety by Kaspersky”, a conturat 11 tipuri de cyberbullying, și anume:
Bârfa, Excludere, Hărțuire, Urmărire online, Întărâtare, Comentarii, Insistență abuzivă, Conturi false, Înșelăciune, Sabotarea, Înregistrarea video a atacurilor.
Abuzul emoţional constă în expunerea repetată a unui copil la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. În această situaţie, abuzul emoţional vine din partea unei persoane care se află în relaţie de încredere, de răspundere sau de putere cu copilul. Ca modalitate concretă, o situaţie de abuz emoţional poate îmbrăca formă de umilire verbală şi/sau nonverbală, intimidare, ameninţare, terorizare, restrângerea libertăţii de acţiune, denigrarea, acuzaţiile nedrepte, discriminarea, ridiculizarea şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil. (ex: educatori, profesori, antrenori etc.)
Dacă abuzul emoţional este repetitiv şi susţinut, acesta poate conduce la afectarea diverselor paliere ale psihicului copilului, precum structura de personalitate, afectele, cogniţiile, adaptarea, percepţia, devenind abuz psihologic, care are consecinţe mai grave şi pe termen lung asupra dezvoltării copilului.
Violenţă sexuală, ca formă posibilă a violenţei psihologice – bullying, constă în comentarii degradante cu conotaţii sexuale, injurii, propuneri indecente făcute victimei, atingeri nepotrivite.
Așadar, pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie agresiv și să includă:
- Intenția: agresorul are ca intenție să rănească pe altcineva.
- Un dezechilibru al puterii: copiii care-i agresează pe alții își folosesc puterea, cum ar fi forța fizică, accesul la informații stânjenitoare sau popularitatea – pentru a controla sau a face rău altora.
Agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apara singură. Dezechilibrele de putere se pot schimba în timp și pot să apară în situații diferite, chiar dacă implică aceleași persoane. - Repetiția: aceeași persoană este rănită mereu și mereu. Comportamentul de tip bullying are loc în mod repetat, mai mult de o dată și are potențialul de a se repeta. Atât persoanele care sunt agresate (bullied), cât și agresorii (bullies) pot dezvolta probleme serioase și de durată, din punct de vedere emoțional.
Urmările bullyingului și cyberbullying-ului se răsfrâng deci asupra realității, având consecințe severe: automutilarea, depresia, anorexia/bulimia, sinuciderea.
Bullying-ul are efecte negative asupra sănătății victimei și a familiei acesteia, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Pentru ca acest fenomen să fie stopat, este crucial ca persoanele să înțeleagă cu adevărat cât de traumatizant poate fi bullying-ul. Efectele acestui fenomen pot fi:
✓ Izolare socială;
✓ Răni produse la nivel fizic și efectele acestora la nivel psihic: lovituri, contuzii, are contribuie la un nivel de stres ridicat; anxietate; depresie;
✓ Afecțiuni ale pielii, problemele cu stomacul și inima, care pot fi agravate din cauza stresului resimțit atunci când un copil este agresat;
✓ Un sistem imunitar scăzut și alte afecțiuni cauzate de anxietate și stres;
✓ Apariția unui sentiment de rușine;
✓ Tulburări ale somnului;
✓ Modificări ale obiceiurilor alimentare;
✓ Scăderea stimei de sine;
✓ Performanțe școlare reduse din cauza scăderii capacității de concentrare etc.
Copiii care sunt hărțuiți suferă atât pe plan emoțional, cât și social, pentru că le este greu să își facă prieteni, astfel că vor avea o stimă de sine scăzută: vor începe să creadă că ceea ce se spune despre ei este adevărat. Victimele bullying-ului pot experimenta mai multe emoții: tristețe, mâhnire, frustrare, singurătate și izolare. Mai mult, și părinții victimelor pot experimenta un sentiment de eșec cu privire la creșterea și îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație.
Efectele bullying-ului asupra agresorului pot fi:
a) Pe termen scurt:
- Performanțe școlare slabe și scăderea frecvenței la orele de curs;
- Dificultate în menținerea relațiilor sociale;
- Creșterea riscului de consum abuziv de droguri și alcool
- Suportarea unor sancțiuni juridice (patrimoniale, penale etc.)
b) Pe termen lung:
- Riscul de a-și abuza familia și copii;
- Manifestarea unui comportament antisocial;
- Dificultatea de a se integra profesional pe piața muncii.
- Suportarea unor sancțiuni juridice (patrimoniale, penale etc.)
Mai mult, copiii care ajung să fie agresori văd acest tip de comportament în familiile lor, la școală, pe Internet sau în mass-media. Și agresorii au nevoie de ajutor – trebuie să înțeleagă consecințele acțiunilor lor și că le fac rău celorlalți.
Pentru că experiențele avute în copilărie ne modelează ca adulți, este lesne de înțeles de ce efectele
bullying-ului persistă până la vârsta adultă, influențând percepția unei persoane despre ea însăși și despre ceilalți. Chiar dacă bullying-ul nu mai are loc, adultul poate resimți din plin consecințele acestuia, care îi pot influența negativ viața.
Bullying-ul este, însă, mai mult decât atât. Acțiunile care se circumscriu noțiunii de bullying pot atrage răspunderea juridică, mergând până la a lua forma unor infracțiuni; în aceste cazuri, agresorul răspunde penal și patrimonial, conform legii (chiar dacă bullying-ul, în sine, nu este incriminat de legea penală română).
Cum este bullyingul incriminat?
Fapta de bullying/cyberbullying este incriminată prin următoarele dispoziții:
Art. 206 Cod Penal – Amenințarea
(1) Fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 207 Cod Penal – Șantajul
(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 208 Cod Penal – Hărțuirea
(1) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”
Art. 226 Cod Penal – Violarea vieţii private
(1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 193 Cod Penal – Lovirea sau alte violenţe
(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penala se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 194 Cod Penal – Vătămarea corporală
(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare,
mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în alin. (1) lit.
a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Alte infracțiuni ce pot fi întâlnite, dar cu frecvență mai rară, sunt:
✓ Vătămare corporală din culpă – prevăzută de art. 196 Cod Penal; pedeapsă: 3 luni – 1 an sau
amendă;
✓ Lipsire de libertate în mod ilegal – prevăzută de art. 205 Cod Penal; pedeapsă: 1 an – 7 ani;
✓ Furt – prevăzută de art. 228 Cod Penal; pedeapsă: 6 luni – 3 ani sau amendă;
✓ Tâlhărie – prevăzută de art. 233 Cod Penal; pedeapsă: 2 ani – 7 ani;
✓ Omor – prevăzută de art. 188 Cod Penal; pedeapsă: 10 ani – 20 ani etc.
Bullying-ul și răspunderea civilă delictuală
Actele de bullying în mediul școlar sunt apte să atragă și răspunderea civilă delictuală a persoanelor care se fac vinovate sau a reprezentanților legali, atunci când prin acestea sunt cauzate prejudicii materiale sau morale.
În condițiile legii, pot răspunde pentru prejudiciile cauzate de către minor: • părinții; • tutorele; • profesorul.
Acoperirea prejudiciului se poate realiza: • reparația în natură, prin restabilirea situației anterioare; •repararea în echivalent, prin plata unei despăgubiri;
Sancțiunile pot varia deci de la amendă până la închisoare, în ceea ce privește latura penală + despăgubiri (daune civile). Pe partea de cyberbullying, dacă o persoană postează un material care îi denigrează imaginea altei persoane, fără consimțământ, ar putea fi pedepsită atât pentru infracțiunea reglementată de Codul Penal, în funcție de conținutul postării și pe latura civilă, prin obligarea la daune interese materiale/morale, după caz. Totodată, instanța o poate obliga să-și ceară scuze public, pentru încălcarea drepturilor victimei.
Semnalarea unei situaţii de violenţă de tip bullying
Semnalarea unei situaţii de violenţă de tip bullying este procesul prin care o situaţie de acest gen, manifestată asupra unui copil, este adusă la cunoştinţa autorităţilor abilitate să ia măsuri în interesul atât al copilului victimă sau martor, cât şi al copilului cu un comportament agresiv, urmând ca acestea să asigure sau să faciliteze accesul la servicii specializate, în vederea reabilitării stării de sănătate fizică şi psihică. În școli trebuie să existe o echipa multidisciplinară şi interinstituţională formată din diferiţi profesionişti, precum cadrul didactic, consilierul şcolar, cadrul medical din unitatea de învăţământ, asistentul social, medicul de familie, medicul specialist, poliţistul, magistratul ş.a., aflaţi în relaţie directă cu copilul şi sunt împuterniciţi în cadrul managementului de caz cu responsabilitatea de a realiza, fiecare în parte, activităţi specifice în interesul superior al copilului.
Pentru optimizarea prevenirii violenţei psihologice – bullying, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, se creează un grup de acţiune antibullying cu rol de prevenire, identificare şi soluţionare a faptelor de bullying, comise între elevi, prin acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice. Grupul de acţiune antibullying se dimensionează potrivit particularităţilor fiecărei unităţi de învăţământ, având maximum 10 (zece) membri, fiind adaptat contextului social, dimensiunii şi cerinţelor specifice fiecărei unităţi de învăţământ. Din grupul de acţiune antibullying fac parte directorul unităţii de învăţământ, profesorul consilier şcolar, trei cadre didactice formate în problematica violenţei, inclusiv a violenţei psihologice – bullying, doi sau mai mulţi reprezentanţi ai elevilor, un reprezentant al părinţilor, reprezentanţi ai autorităţii locale.
Activităţile de prevenire a violenţei psihologice – bullying se realizează în funcţie de specificul fiecărei unităţi de învăţământ, prin:
a)implementarea, la nivelul unităţii de învăţământ, a unui plan şcolar de prevenire şi combatere a violenţei, a unor programe/proiecte/campanii cu scopul de creştere a coeziunii grupului de copii şi a comunităţii copiiadulţi, conştientizarea consecinţelor violenţei psihologice – bullying, eliminarea cauzelor/riscurilor/ vulnerabilităţilor care ar putea determina producerea de astfel de comportamente;
b)desfăşurarea unor activităţi de informare şi conştientizare, în colaborare cu alte instituţii sau specialişti cu competenţe în domeniu;
c)promovarea unui climat educaţional care încurajează atitudinile pozitive, nonviolente şi suportive între membrii comunităţii de preşcolari/elevi şi adulţi, învăţarea şi exersarea empatiei, a interacţiunilor între aceştia, de tip câştig reciproc, implicarea participării preşcolarilor/elevilor de toate vârstele la toate deciziile care îi privesc şi promovarea acţiunilor de la egal la egal între preşcolari/elevi;
d)promovarea relaţiilor democratice între copii şi adulţi, prin toleranţă, respect, incluziune şi solidaritate;
e)implementarea de măsuri administrativ-organizatorice, care să contribuie la crearea unui mediu securizant din punct de vedere fizic şi emoţional pentru copii, în unitatea de învăţământ, precum montarea de camere de luat vederi, profesori de serviciu, asigurarea pazei spaţiilor educaţionale, dispunerea mobilierului în clasă în scopul facilitării colaborării între copii, promovarea lucrului în echipă, constituirea formaţiunilor de studiu, conform prevederilor legale;
f)formarea cadrelor didactice în sensul dezvoltării personale şi al utilizării metodelor de disciplină pozitivă.
Fiecare unitate de învăţământ prevede în regulamentul de ordine interioară obiectivul „şcoală cu toleranţă zero la violenţă”, ce va fi adus la cunoştinţa personalului didactic/didactic auxiliar/nedidactic/elevilor/părinţilor. De asemenea, în acord cu profesorii, elevii şi părinţii acestora, unităţile de învăţământ stabilesc, prin regulamentul de ordine interioară a unităţii de învăţământ (ROI), măsurile aplicabile în cazul unui comportament inadecvat, imoral sau necolegial al unor copii faţă de alţi copii.
În regulamentul de ordine interioară a unităţii de învăţământ, pentru persoanele care interacţionează cu preşcolarii/elevii, se introduce obligativitatea unei comunicări empatice, non-violente, aceea a adoptării unui comportament/limbaj lipsit de etichete/umilitor. La începutul fiecărui an şcolar, instituţiile de învăţământ au responsabilitatea de a-şi întocmi propriile strategii şi planuri de asigurare şi menţinere a unui climat şcolar adecvat educaţiei de calitate, condiţie esenţială pentru prevenirea şi combaterea bullyingului.
Implementarea planului antibullying, la nivelul fiecărei unităţi şcolare, cuprinde:
a)activităţi de informare şi conştientizare asupra fenomenului de bullying pentru personalul şcolii, copii şi părinţi;
b)măsuri de comunicare şi informare internă, la nivelul unităţii de învăţământ, cu privire la procedurile de prevenire, identificare, raportare şi intervenţie a situaţiilor de bullying în spaţiul şcolar;
c)proceduri de intervenţie în situaţiile de violenţă psihologică – bullying;
d)responsabilizarea cadrelor didactice în scopul intervenţiei imediate în cazurile de bullying semnalate sau identificate;
e)organizarea unor activităţi, precum concursuri, teatru forum ş.a., în scopul încurajării respectării valorilor şi misiunii declarate a şcolii, participarea la identificarea, medierea sau raportarea situaţiilor de bullying;
f)atragerea părinţilor în participarea la dezbateri şi sesiuni de informare cu privire la bullying;
g)activităţi de măsurare a impactului acţiunilor cuprinse în planul antibullying şi a eficienţei grupului de acţiune;
h)orice alt tip de activitate care are scopul de a preveni bullyingul.
Din pacate, deși legea a implementat majoritatea măsurilor pentru prevenția bullyingului, în realitate aceste indicații nu sunt aplicate de unitățile de învățământ, iar faptele profesorilor sunt uneori trecute cu vederea/încurajate/amplificate prin existența unor grupuri de profesori agresori/instigatori, forța manifestărilor crescând, cu consecințe nefaste pe termen lung.
Și totuși, ce putem face legal ca să ne protejăm? Dacă ne confruntăm cu o situație de bullying, trebuie în primul rând să încercăm să acționăm pe cale amiabilă, discutând cu minorii implicați și părinții lor. Dacă situația nu poate fi gestionată în urma primului demers, amiabil sau dacă ni se promite că problema va fi remediată însă nu vedem niciun rezultat pozitiv putem să:
✓ Discutăm cu dirigintele/directorul școlii;
✓ Facem o sesizare scrisă către director;
✓ Formulăm o plângere la poliție, dacă faptele sunt grave;
✓ Scoatem un certificat medico-legal;
✓ Discutăm cu un avocat, care să formuleze o notificare în numele victimei, către agresor/părinții
agresorului/în atenția directorului școlii, după caz;
✓ Formulăm o acțiune în fața instanței, dacă primele demersuri amiabile eșuează.
Ca o concluzie, din experiența de până acum, notificările transmise au avut succes și nu au existat consecințe negative asupra victimelor (șicane/abuzuri de orice tip). Problemele sunt uneori mai greu de gestionat, dacă este nevoie și de suportul unui terapeut, atât pentru victimă, cât și pentru agresor, iar părinții refuză acest demers. Totuși, deseori dirigintele/profesorii vor găsi o soluție optimă, împreună, pentru stoparea fenomenului și consilierea copiilor implicați. Cel mai important este să existe o abordare pozitivă, un demers de atenuare a efectelor, un suport pentru victimă, dar și pentru agresor, pentru reintegrare socială/acceptare/refulare a furiei/suferinței în activități pozitive/un sport și nu prin agresivitate. (!) Nu uitați niciodată că agresorul este deseori și el victimă, copiind programul disfuncțional la care este supus, pedepsind pentru a se elibera. Așadar, în spatele agresivității, există de foarte multe ori un copil vulnerabil, abuzat la rândul lui, bullyingul putând fi chiar strigătul lui de ajutor, la școală.
Pe de altă parte, abuzurile de orice tip, inclusiv exagerarea conflictelor minore, existente între copii, pe care ei le pot gestiona singuri, nu sunt constructive și fac mai mult rău decât bine copilului, fenomenul de bullying presupunând o situație caracterizată printr-o anumită amploare/gravitate/repetitivitate, așa cum am descris mai sus.
Articole și materiale utile:
Te confrunti cu un caz de bullying?
Consultata un avocat cu experienta, completand formularul de mai jos: