Articolul 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 consacră caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile. Este vorba de recursul graţios (cel care se desfăşoară la autoritatea emitentă a actului) şi cel administrativ ierarhic (cel care se desfăşoară la autoritatea ierarhic superioară).
Această procedură administrativă este o procedură prealabilă prin care o persoană lezată într-un drept sau interes legitim al său printr-un act administrativ unilateral solicită autorităţii emitente sau autorităţii ierarhic superioare revocarea în tot sau în parte a acelui act administrativ.
Revocarea este modalitatea prin care organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia desfiinţează (anuleaza efectele) unui act administrativ nelegal. Revocarea intervine pentru motive de nelegalitate, neoportunitate, necompetenta, vicii de fond si de forma..
Având în vedere organul care o face, revocarea este de două feluri:
– retractarea, când desfiinţarea actului se face de organul emitent;
– revocarea propriu-zisă, când se face de organul ierarhic superior celui emitent.
Principiul în contenciosul administrativ este cel al revocabilităţii actelor administrative, exceptând actele cu caracter administrativ individual:
- a) acte administrative cu caracter jurisdicţional;
- b) acte administrative care fie dau naştere la raporturi de drept privat (civile, de drept al muncii), fie sunt emise ca urmare a existenţei unor contracte civile sau administrative;
- c) acte administrative care au fost executate material;
- d) actele administrative declarate irevocabile printr-o dispoziţie a legii sau care au generat drepturi subiective garantate de lege sub aspectul stabilităţii;
- e) actele administrative prin care se aplică sancţiuni specifice celor trei forme de răspundere existente în dreptul administrativ.
Parcurgerea procedurii prealabile este o condiţie de admisibilitate a acţiunii, neîndeplinirea acesteia atrăgând respingerea acţiunii ca inadmisibilă. Trebuie avute în vederea şi prevederile din materia procedurii civile privind procedura prealabilă (a se vedea şi comentariul art. 193 C. pr. civ.).
Anumite acte sunt exceptate de la parcurgerea procedurii prealabile:
- a) în cazul unor acţiuni în contencios obiectiv. Astfel, conform articol 7 alin. 5 prima teză din Lege, nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
- b) în cazul cererilor persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe având ca obiect acordarea de despăgubiri [art. 7 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 554/2004]. Ordonanţele Guvernului sunt supuse numai controlului de constituţionalitate.
- c) în cazul acţiunilor împotriva refuzului nejustificat al autorităţilor publice de a rezolva cererile particularilor privind recunoaşterea unor drepturi sau interese legitime ale acestora [art. 7 alin. (5) teza a II-a ipoteza întâi din Legea nr. 554/2004].
- d) în cazul invocării excepţiei de nelegalitate a actelor administrative unilaterale individuale [art. 7 alin. (5) teza a II-a ipoteza a II-a din Legea nr. 554/2004].
- e) în cazul acţiunii în anularea unui act administrativ care a fost atacat în faţa unei jurisdicţii speciale administrative, dar persoana vătămată a renunţat la această jurisdicţie înainte de finalizarea judecăţii.
- f) în cazul acţiunii în anulare a actelor administrativ-jurisdicţionale.
- g) în cazul acţiunilor privind anularea actelor administrative irevocabile.
Procedura prealabilă trebuie îndeplinită în anumite termene expres prevăzute de art. 7 din Lege.
Termenul general pentru acte administrative unilaterale cu caracter individual este cel de 30 de zile de la data comunicării actelor respective, iar pentru contractele administrative este un termen unic de 6 luni, care curge de la momente diferite în funcţie de obiectul plângerii prealabile.
Excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile este o excepţie relativă, care trebuie invocată de către pârât numai în faţa primei instanţe, prin întâmpinare, adică cel târziu la primul termen de judecată la care a fost legal citat.
Procedura prealabilă în cazul contractelor administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale.
Procedura specială reglementată de art. 1013-1024 C. pr. civ. este procedura ordonanţei de plată şi este obligatorie în cazul acţiunii în contencios administrativ ce are ca obiect executarea contractelor administrative. De asemenea, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 1552 C. civ.
Atenţie!
Autorităţile administraţiei publice locale (consilii locale, primari, consilii judeţene şi preşedinţii consiliilor judeţene) nu au autorităţi publice ierarhic superioare.
Act administrativ fiscal. Procedură administrativă specială. Contestare. Decizia de impunere prevăzută de art. 83 şi urm. C. pr. fisc. nu epuizează sfera actelor administrativ-fiscale supuse procedurii de contestare reglementate prin Titlul IX al aceluiaşi act normativ, art. 175 alin. (1) referindu-se expres la contestarea titlului de creanţă şi a altor acte administrative fiscale. În calificarea juridică a unui act, esenţială este natura măsurilor dispuse în conţinutul său, iar nu forma sau denumirea. Art. 175-188 C. pr. fisc. instituie o procedură administrativă specială care, fără a fi calificată drept jurisdicţie administrativă, derogă de la normele de drept comun privind procedura prealabilă, cuprinse în art. 7 din Legea nr. 554/2004. Din prevederile art. 188 alin. (2), conform cărora „deciziile emise în soluţionarea contestaţiei pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă” rezultă că instanţa nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanţei măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative, prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal (I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 2352 din 4 mai 2007, în Pandectele Române nr. 2 din data de 30 martie 2008).
Sursa Wolters Kluwer, Legea contenciosului administrativ adnotata din 31-ian-2015, Wolters Kluwer