Reprezinta noul pachet de masuri sociale si economice, respectiv amanarea ratelor cu 9 luni, un aspect pozitiv sau prevede un potential dezastru economic si o evitare, facila sau tacita, din partea bancilor, a unui nou incident de impreviziune in contractele de credit, similar CHF, cauzat de cresterea galopanta a ROBOR?
Cresterea accelerata a ROBOR, cu valori ingrijoratoare pentru intreg sistemul bancar, apropie, cu pasi rapizi, situatia ROBOR cu cea din trecut, a CHF.
Ne apropiem de o noua criza economica si bancara? Se poate invoca teoria impreviziunii si urmare a cresterii ROBOR?
La acest moment nu putem opina cu certitudine daca valorile in crestere ale ROBOR pot fi comparate situatiei din trecut, supusa analizei instantelor judecatoresti, privind cresterea CHF. Insa, din moment ce exista cresteri ale ratelor si cu peste 60%, urmare a cursului ROBOR din luna mai, se contureaza, cu rapiditate, un scenariu similar celui CHF.
Impreviziunea, reglementata de art. 1271 si urmatoarele din Codul civil, permite instantei de judecata sa intervina intr-un contract, in mod cu totul exceptional, daca sunt indeplinite anumite conditii, in situatia in care obligatia unei parti a devenit excesiv de oneroasa. Practic, in virtutea unei echitati care ar trebui sa existe intre prestatiile partilor, dintr-un contract de credit, o crestere neprevizibila a ROBOR, in contextul pandemiei si a razboiului din Ucraina, s-ar putea sa deschisa consumatorilor posibilitatea de a se adresa instantelor, pentru inghetarea cursului ROBOR sau aplicarea noului indice IRCC.
Impreviziunea priveste deci un risc supraadaugat pentru o parte, iar imbogatirea bancilor pe fondul cresterii ROBOR, in detrimentul prejudicierii grave a clientilor afectati, ar putea fi supus controlului judecatoresc.
Prin urmare, asa cum s-a retinut anterior in practica instantelor judecatoresti „impreviziunea intervine atunci cand in executarea contractului a survenit un eveniment exceptional si exterior, ce nu putea fi prevazut in mod rezonabil la data incheierii contractului in privinta amplorii si efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasa executarea obligatiilor prevazute de acesta„, situatie ce usor usor se contureaza in cazul efectelor ROBOR.
Cresterea ROBOR depaseste in mod evident asteptarile oricarui om diligent si chiar a multor specialisti din domeniul bancar si, pe cale de consecinta, trece cu mult peste puterea de prevedere a unui consumator obisnuit.
In acest context, pachetul de masuri sociale si economice, respectiv propunerea de amanare a ratelor cu 9 luni, ar putea sa avantajeze mai mult bancile decat consumatorii, intrucat ar evita, tactic, un val de cereri de conversie al ROBOR in IRCC sau chiar un val al unor cereri formulate in fata instantelor judecatoresti, de adaptare a contractului de credit, pe fondul crizei ROBOR.
Problematica este interesanta si merita urmarita, pentru a se vedea care va fi impactul cresterii ROBOR pe termen lung, dar este totusi prematur de tras o concluzie, in acest moment.
